Despre minciuni iarăși

Cîte le zice omul sînt toate vorbe.

Şi minciuna este vorbă.

Dar

Vremea descoperă adevărul.

A mînca usturoi şi gura a nu-ţi puţi nu se poate.

Însă

O minciună bine ticluită plăteşte mai mult decît un adevăr.

Cu o minciună boierească treci peste graniţa nemţească.

Cînd vede omul nevoia, vorbeşte cum nu-i e voia.

Dar şi

Cine a minţit o dată nu să mai crede cînd spune şi adevărul.

Îşi mănîncă credinţa, ca ţiganul biserica.

Cine se învaţă mincinos, cînd spune adevărul, se bolnăveşte.

Insă

Cine poartă plosca cu minciunile nu o duce mult.

Îşi sparge dracu opincile.

Tigva nu merge de multe ori la apă, că or să sparge, or crapă.

Cu gogoşi de tufă nu se-nnegresc sprîncene.

Mai bine şezi strîmb şi vorbeşte drept.

Dacă nu ştii să văpseşti, nu te pune să mînjeşti.

Mai lesne de a vorbi adevărul decît minciuna.

Anton Pann